Organizatiile secrete - Jan van Helsing

Cum se înscenează un război mondial?

Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat „echilibrul de forţe ale marilor puteri", echilibru care a durat în Europa cam peste două sute de ani. Până în anul 1871, Anglia a deţinut supremaţia pe continentul european. Această supremaţie a fost mereu atacată de Franţa şi Spania, dar Anglia a ieşit aproape tot­deauna biruitoare. Germania devenise puternică datorită colo­niilor şi dezvoltării potenţialului militar. Iluminaţii vedeau în aceasta o primejdie, iar Anglia îşi pierdea stăpânirea asupra Europei, din punct de vedere economic şi militar. Pentru a con­tracara acest lucru, băncile internaţionale, care nu aveau legături cu economia germană, au căutat căi de a stăvili şi de a controla Germania. Între anii 1894 şi 1907, Franţa, Anglia, Rusia şi alte naţiuni au încheiat o serie de alianţe pentru ca, în cazul unui război, să meargă toate contra Germaniei. În continuare, Comi­tetului celor 300 i-a revenit sarcina să pună în scenă primul război mondial. Din Comitetul „mesei rotunde" s-a născut o organizaţie RIIA (Royal Institute for International Affairs).

RIIA cunoscută şi sub numele de „Chatham House" a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee, eminenţa cenuşie din M16, scriitorul H.G.Wells, Lordul Alfred Milner, şeful „Round Table" şi H.J.Mackinder, inventatorul aşa-zisei „geopolitici". RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 să analizeze modul în care se putea înscena un război. Personal au fost însărcinaţi cu această problemă Lordul Northcliff, Lordul Rothmere şi Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau fraţi şi dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toţi trei fiind evrei. Aceştia au ţinut multe şedinţe în „Wellington House" unde s-au conceput strategii şi metode de a influenţa opinia publică şi de a o pregăti pentru dezlănţuirea unui război. Specialiştii americani ca Edward Bernays şi Walter Lippmann şi-au dat şi ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul său în acest scop şi după un test de şase luni a constatat că 87% din populaţie nu mai gândea raţional şi critic şi se lăsa influenţată. Acesta era şi scopul urmărit. Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propagandă, astfel încât a fost convins să-şi trimită fiii cu miile la măcelul unui război. Theodor Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite între 1901 -1909, s-a exprimat în felul următor: „În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios şi nici răspunzător faţă de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianţa fără Dumnezeu între afacerile corupte şi politica mârşavă, este datoria şefului statului".

Primul război mondial din perspectiva Iluminaţilor

Aparent, la începutul secolului al XX-lea între popoare domnea pacea. Dar numai aparent. În culise însă era de mult programat un măcel pe care lumea nu avea să-1 uite repede. Iluminaţii erau convinşi că pentru a ajunge să instaleze un „guvern mondial" trebuie să provoace o stare de devastare barbară de care nici o naţiune să nu aibă scăpare.

Istoricii sunt toţi de aceeaşi părere că motivul războiului a fost un conflict trivial între Austria şi Iugoslavia. Asasinarea moştenitorului la tronul Austriei, al prinţului Ferdinand şi a soţiei sale Sofia, de către organizaţia secretă „mâna neagră", la Sarajevo, a fost motivul începerii războiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese în programul său cu 40 de ani înainte. Mersul războiului este bine cunoscut, trebuie numai de remarcat situaţia Rusiei. Deşi avea cea mai mare armată pe atunci, era foarte slab pregătită pentru un război. In 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor în cazul unui război. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleză. La începutul războiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil planul Iluminaţilor a fost să pună Rusia în primejdie. Cu cât războiul înainta, cu atât ajutorul devenea mai slab. În timp ce milioane de ruşi cădeau pe câmpul de luptă, agenţii lui Rotschild pregăteau terenul pentru revoluţia pe care o plănuiau să o extindă şi asupra Germaniei înfrânte. Revoluţia a izbucnit în Rusia în 1917 şi ţarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub prinţul Georgi Luwow nu a putut opri mersul revoluţiei. Trotzki împreună cu rebelii lui au părăsit New-York-ul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 milioane dolari, pornind spre Rusia.

Vasul închiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autorităţile canadiene pe 3 aprilie 1917 într-un port în Noua Scoţie. Pentru un moment planul Iluminaţilor părea că dă greş. Dar bancherul Schiff, prin influenţa sa, a făcut posibilă călătoria spre Europa a lui Trotzki. Acesta s-a oprit mai întâi în Elveţia, unde s-a întâlnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch şi Litwinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de menţionat că mai toţi agenţii naţiunilor aflate în conflict se întâlneau în Elveţia. În 1815 după Congresul de la Viena i se acordase Elveţiei acest statut de neutralitate. Din întâmplare? Sau un locşor sigur în centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile în umbră?

Din Elveţia, drumul mai departe spre Rusia al agenţilor, al revoluţionarilor cu bani şi echipament a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, şeful servi­ciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat şi convoiul a trecut prin Germania. Fraţii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit şeful băncii „Federal Reserve" în America, celălalt şeful Serviciului secret german.

În Rusia, Lenin a fost şeful activităţilor politice, iar Trotzki, şeful armatei. El a organizat Armata Roşie. Numele nu este întâmplător. Armata Roşie bolşevică sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigătoare a lui Rotschild, emblema roşie a bancherilor internaţionali.

Este un adevăr istoric recunoscut că majoritatea revoluţio­narilor lui Lenin au fost evrei. „Times" scria în anul 1929, pe 29 martie, că fenomenul interesant în revoluţia bolşevică este procentul mare de elemente străine şi nu ruseşti. Din cei 30 comisari ce au avut rol conducător, trei sferturi au fost evrei. Generalul rus A.Nechvolodov scria că Jacob Schiff a dat în continuare 12 milioane dolari acestor revoluţionari. Serviciul secret francez dă la iveală pe toţi bancherii care au finanţat revoluţia roşie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America şi Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.

În acelaşi timp Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, dă la iveală transportul aurului rusesc între 1918 şi 1922 din Rusia spre New-York. Datorită agentului Max Warburg şi Germania a transferat bani revoluţionarilor bolşevici. Până în 1918 au fost transferate 40.580.997 mărci iar după luarea puterii de către Lenin, trezoreria germană a dat 15 milioane mărci bolşevicilor. Masacrul sângeros al milioanelor de ruşi şi înrobirea multor milioane de oameni sub comunism i-a lăsat indiferenţi pe bancherii internaţionali în acţiunea lor spre hegemonia lumii.

Declaraţia Balfour. Stabilirea regimului marionetă sub Lloyd George în Anglia a adus o schimbare radicală în atitudinea acesteia faţă de sionişti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild, pe 2 noiembrie 1917, următoarea scrisoare:

Dragul meu Baron Rotschild,

Cu deosebită bucurie vă pot aduce la cunoştinţă din partea guvernului Majestăţii sale, următoarea declaraţie: cabinetul a aprobat sforţările evreilor sionişti şi le-a acordat totală simpatie. Guvernul Majestăţii Sale priveşte cu bunăvoinţă formarea unui Stat evreiesc în Palestina şi va susţine acest proiect cu putere. Bineînţeles este clar că drepturile civile şi religioase ale cetăţenilor neevrei din Palestina nu vor fi încălcate precum şi statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influenţat. Vă sunt îndatorat dacă transmiteţi acestea congresului sionist. Cu salutări cordiale, Arthur James Balfour

Interesant este că, la data când a fost scrisă această scrisoa­re, Palestina se afla sub turci. Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla în posesia unei a treia puteri. Câţiva ani mai târziu, turcii au fost învinşi. Anglia căpătase protectoratul asupra Palestinei şi Egiptului, iar Franţa asupra Siriei şi Libanului. Rotschild a folosit influenţa sa asupra Americii ca să treacă de partea aliaţilor în primul război mon­dial: aliaţii în acest timp aveau de furcă.cu turcii şi germanii.

Cartierul general al sioniştilor a fost transferat de la Berlin la New-York. Şeful era judecătorul Louis Brandeis. Doi agenţi importanţi ai lui Rotschild au fost Edward House şi Bernard Baruch. Aceştia doi au jucat un mare rol în Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important în alegerea preşe­dintelui Woodrow Wilson iar House a fost consilierul intern al preşedintelui Wilson şi şeful lui „State Department". De la sine înţeles că preşedintele Wilson devenise, sub influenţa lui House, marioneta lui Rotschild.

Ca dovadă este faptul că Wilson nu are nici un veto la în­fiinţarea băncii particulare „Federal Reserve" şi a cerut Con­gresului aprobarea de a intra în război contra Germaniei. Congresul şi poporul au votat pentru, datorită şi propagandei dusă în acest scop.

Oameni de ştiinţă ca Thomas Beardou sau Preston Nichol au scris cărţi care au tratat tehnica de propagandă dusă în Sta­tele Unite spre a pregăti opinia publică pentru un război în Europa. Propaganda sub titlul „să facă lumea mai sigură prin democraţie" a fost lansată de Iluminaţi, care îl vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul „noii libertăţi" cu sco­pul de a atrage America în război. Primul război mondial a fost o afacere foarte bună pentru Iluminaţi. Bernard Baruch a fost preşedintele Comitetului industriei de război şi averea lui a crescut de la un milion dolari la două sute milioane dolari.

O altă acţiune a preşedintelui Wilson a fost ideea dată Congresului de a fonda „Liga Naţiunilor", ceea ce s-a şi întâmplat cu scopul ca mai târziu Liga Naţiunilor să se transforme în ONU.

Politica de neutralitate a Americii, atât de apărată de George Washington, a fost îngropată. Washington, în mesajul lui de adio, a predicat sus şi tare neutralitatea Americii, care a fost exprimată şi în doctrina Monroe. America devenise prin şarlatanie o unealtă militară în mâna bancherilor internaţio­nalişti. Rusia ţaristă, un spin în ochii Iluminaţilor, fusese rasă de pe scena lumii. Primul război mondial a adus ţărilor beli­gerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cât mai mari, acestea aducându-le câştiguri fabuloase din dobânzi.

Tratatul de la Versailles a fost conceput după planul Rotschilds-ilor. De partea americană era Woodrow Wilson, mario­neta lui Rotschild, cu sfetnicii săi, şi agenţii Baruch şi House.

Din partea Angliei, mai bine-zis a „Coroanei" era Lloyd George şi Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost Sir Philipp Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild şi membru în „Privy Council" (Consiliul de stat secret).

Din partea Franţei au fost în delegaţie primul ministru Clemenceau şi George Mandel. Mandel, născut Jerobeau Rotschild, era adesea numit şi Disraeli al Franţei.

Colonelul House a fost persoana cea mai de vază în trata­tul de la Versailles. Este cunoscut un caz când Clemenceau a intrat în biroul lui House, unde tocmai se găsea Wilson. Wilson a trebuit să părăsească biroul, pentru ca Clemenceau şi House să se poată întreţine nestingheriţi.

Acest tratat satisfăcea pe militariştii imperialişti şi pe hoţi. A fost o lovitură de moarte pentru toţi cei ce credeau că după război va urma pace şi înţelegere. Nu a fost un tratat de pace, ci o declaraţie de război. Lloyd George declara: „Avem un do­cument scris care garantează un nou război în douăzeci de ani; dacă se impun unei naţiuni condiţii pe care nu le poate îndepli­ni, atunci ea este silită sau să încalce tratatul, sau să facă război".

Noi cunoaştem acum grupurile de persoane care erau în spatele tratatului de la Versailles şi ce scop au urmărit. Unii ignoranţi poate că şi astăzi pun la îndoială Protocoalele Sionului, dar prezenţa agenţilor lui Rotschild în acest tratat în nici un caz nu se poate spune că a fost întâmplătoare.

Masa Rotundă. The Rount Table (Masa Rotundă) a luat naştere din dorinţa magnatului aurului şi diamantelor, Cecil Rhodes, de a instala „un nou guvern mondial". Biograful său, Sarah Millin, o numeşte mai concret „dorinţa de a guverna lumea". În anul 1890, Cecil Rhodes avea un venit anual de un milion de lire sterline. El cheltuia sume enorme. Rhodes a lăsat mai multe testamente. Frank Aydelotte în cartea sa „American Rhodes Scolarship" arată că din primul testament se desprinde dorinţa lui Rhodes ca Anglia să stăpânească întreaga lume cu o singură limbă, cea engleză. Puterea ei să fie atât de mare încât să facă războaiele imposibile. De fapt, primul care a conceput o asemenea organizaţie de dominaţie a lumii a fost Weishaupt Iluminatul. Aceasta a servit ca model comuniştilor. Aceeaşi carte ne arată că în 1888 Rhodes a scris un al treilea testament în care lasă întreaga lui avere lui Rotschild. In testament se referă şi la înţelegerea lor în scris care conţine „ceea ce am vorbit noi între patru ochi".

Într-un post scriptum către Rotschild scrie Rhodes: „Cu privire la constituirea unui asemenea plan, luaţi modelul Ilu­minaţilor". În ultimul său testament, Rhodes îl numeşte pe ginerele lui Rotschild să dispună de întreaga sa avere. Cu aceşti bani s-a înfiinţat în 1891 nucleul organizaţiei condusă de Lordul Alfred Milner. Ea s-a numit „Masa Rotundă" şi îşi ducea activitatea în spatele guvernului englez. Aceşti oameni au provocat primul război mondial pentru a făuri guvernul mondial. După încetarea ostilităţi­lor, în noiembrie 1918, Woodrow Wilson a venit în Europa cu consilierul său, colonelul House, pentru a constitui Liga Na­ţiunilor. House a luat contact cu membrii „Mesei Rotunde", care au fost convocaţi la Conferinţa de pace de la Paris în 1919. Acest grup a plecat apoi în America unde au constituit în 1921 CFR (Council on Foreign Relations). CFR şi „Masa Rotundă" se aflau sub influenţa Băncii Morgan.